Pentru studenti Stomatologie, Profesionisti

Testarea sensibilitatii pulpare

Young Woman Holding the Side of Her Face in PainTestarea pulpei dentare se realizează în cabinetul stomatologic cu scopul diagnosticării, folositor în endodonție. Aceste teste sunt clasificate, în funcție de tipul stimululi care determina un răspuns pulpar, astfel: teste termice care pot fi realizate la temperatură scăzurtă sau ridicată, teste electrice cu testere analogice sau digitale și teste mecanice.

1.Testele termince: se aplică pe dinte stimuli termici care induc creșterea sau scăderea temperaturii și astfel produc un răspuns pulpar. În cazul testelor cu temperaturi scăzute, care sunt considerate a fi mai precise decât cele cu temperaturi ridicate, stimulul trebuie menținut până când apare un răspuns evident sau timp de 15 secunde.

a.Teste cu temperatură scăzută:

-gheața: este cel mai simplu agent de tesare la rece deoarece este ușor de obținut. Se recomanda utilizarea izolării cu digă pentru evitarea stimulării termice în același timp a mai multor dinți.

-spray-ul refrigerant: este cea mai utilizată metodă deoarece prezintă numeroase avantaje legate sprray refrigerantde tehnica simplă de aplicare, prețul de cost scăzut și posibilitatea stocării fără probleme un timp îndelungat. Se aplică cu ajutorul unei bulete de vată îmbibate în substanță. Se aplică pe dintele izolat și uscat, iar în cazul în care dintele este vital se obține un răspuns dureros în 4-5 secunde.

-apa foarte rece: dintele este izolat și se udă cu apă rece, la limita înghețului, dintr-o seringă. Are avatajul că apa acoperă toată suprafața coronară și astfel chiar și la dinții cu obturații metalice mari  se obține un răspuns clar.

-zăpada carbonică: denimită și zăpadă uscată, se prepară într-un cilindru presurizat cu dioxid de carbon lichid, care pulverizat printr-un orificiu mic, o dată ajuns la presiunea atmosferică se transformă în zăpadă uscată.

b.Teste cu temperatură crescută:

-gutaperca încălzită: se utilizează gutapercă sau alte materiale termoplastice încălzite până la temperatura de topire și aplicate direct pe dinte.Acest test este dificil de utilizat la dinții posteriori datorită accesului dificil. Poate avea dezavantajul, în cazul folosirii incorecte, să lezeze pulpa dentară.

-irigarea cu apă caldă: se pune apă caldă într-o seringă  cu ajutorul căreia se irigă dintele care a fost izolat cu digă. Este o metodă eficientă datorită efectului de încălzire rapidă a întregii coroane, nu numai a unei suprafețe.

-căldura de fricțiune: presupune utilizarea unei cupe de cauciuc de profilaxie la turație, fără pastă, pe fața vestibulară a dintelui. Dacă este utilizată corect, această metodă nu lezează țesutul pulpar sănătos.

2.Testele electrice: necesită o bună izolare și se realizează prin compararea cu un dinte vecin, sănătos clinic. Se poat realiza cu ajutorul unui aparat de testare electronic analog sau digital.

images

3.Testele mecanice: reprezentate în principal de forajul explorator se utilizează în cazul în care nici unul din testele descrise anterior nu oferă date clare. Se utilizează instrumentar rotativ la turație înaltă sau joasă, fără anestezie și se forează în dentină. Fiind o metodă invazivă și care provoacă disconfort pacientului, este rar utilizată în testarea sensibilității pulpare.

Back to list

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.