Ce nu stim despre medicul dentist?

Fiecare dintre noi am fost odată pacienţi într-un cabinet de medicină dentară, dar nu toţi ştim ce înseamnă să fii medic dentist şi ce drepturi sau obligaţii au aceştia. De-a lungul timpului pretenţiile pacienţilor au crescut şi odată cu ele şi numărul reclamaţiilor la adresa medicilor.
criza-in-sistemul-sanitar-romanesc-majoritatea-spitalelor-nu-sunt-dotate-cu-echipament-de-malpraxis_size6

În cele ce urmează am hotărât să prezint o serie de drepturi sau reguli pe care nu toţi pacienţii le cunosc şi pot fi interesante pentru un viitor pacient.

Ce nu ştim despre medicul dentist şi activitatea sa?

  1. Urgenţele din domeniul medicine dentare sunt considerate a fi: durerea, infecţia sau sângerarea.
  2. Mass-media nu are dreptul de a intra într-un cabinet privat fără acordul medicului.
  3. Medicul dentist are dreptul de a refuza anumiţi pacienţi cu excepţia cazurilor în care aceştia au o urgenţă.
  4. Medicii dentisti nu pot să va ofere garanţii ale tratamentelor efectuate deşi uneori li se cere acest lucru de către pacienţi.
  5. Fiecare medic dentist îşi asumă responsabilitatea manoperelor efectuate de către el.
  6. Medicul dentist nu trebuie să accepte efectuarea anumitor manopere în condiţii ce pot compromite calitatea actului medical chiar dacă acest lucru este cerut de către pacient.
  7. Medicul dentist are dreptul de a alege metodele de diagnostic sau tratament pe care le consideră cele mai indicate şi urmează să le aplice pacientului.
  8. Un medic nu are dreptul de a se pronunţă cu privire la tratamentele efectuate de către alţi medici.
  9. Medicii dentist nu pot acorda consultaţii în afara cabinetului medical.
  10. Medicul dentist are obigatia de a respecta secretul professional al pacienţilor săi.

Relaţia medicului dentist cu societatea se bazează pe următoarele:

  1. Binele individual al pacientului
  2. Loialitate
  3. Justiţia actului medical şi a îngrijirii medicale
  4. Nondiscriminarea pacienţilor
  5. Absenţa conflictului de interese

Medicina este o profesie umanitară, drept urmare medicul nu poate ignora suferinţă comunităţii şi astfel să abandoneze răspunderile sale sociale.
Atunci când preferinţele pacienţilor vin în conflict cu recomandările medicului, acesta din urmă nu trebuie să uite că cel maiimportant este binele pacientului şi nu preferinţele sale care uneori nu coincide cu cea mai bună soluţie că tratament. Drept urmare pacientul este informat cu privire la beneficii, riscuri şi complicaţiile opţiunilor de tratament urmând a se lua o decizie profesională.

Un caz aparte este reprezentat de cerinţa pentru cosmetica dentară: medicul dentist trebuie să transmită pacienţilor cu astfel de cerinţe că sănătatea orală primează esteticii când această nu reprezintă o prioritate. Standardele frumuseţii pot fi confuse şi subiective şi de aceea medicul trebuie să ghideze tratamentul din punct de vedere etic dincolo de preferinţe. images

Medicii dentisti înainte de toate sunt oameni şi nu trebuie uitat că orice om greşeşte cu toate că medicina este o profesie care nu permite astfel de lucruri astfel că o relaţie bună între medic şi pacient este esenţială unui tratament de calitate şi unei colaborări de durata între cele două părţi.

Complicatiile postchirurgicale

Complicaţiile rezultate după chirurgia periodontală pot fi reduse substanţial prin       respectarea  instrucţiunilor postoperatorii, acordate de către medic atât scris cât şi oral. Monitorizarea atentă a pacientului în timpul perioadei postoperatorii este foarte importantă pentru interceptarea problemelor de urgenţă precum cele pe care le vom discuta. Toothache


Durerea
postoperatorie trebuie luată în calcul în cazul tuturor manoperelor efectuate sub control anestezic şi mai ales în cazul manoperelor chirurgicale osoase, despre care se crede că generează un discomfort mărit, spre deosebire de cele efectuare asupra părţilor moi.
Ca măsuri de prevenire, la sfârşitul manoperelor se va injecta anestezic aditional, ţinându-se cont de cantitatea administrată anterior pentru a nu se depăşi doză maximă. Se pot prescrie şi medicamente cum ar fi analgezicele obişnuite în cazul manipulărilor tisulare minore sau antiinflamatoarele nesteroidiene în cazul manoperelor care genereala o durere mai severă.

Hipersensibilitatea suprafeţei radiculare este o complicaţie tranzitorie a stării de îmbolnăvire parodontală, produsă din cauza acumulării abundente a plăcii bacteriene în zona cervicală a dinţilor cu retractii gingivale. Hipersensibilitatea este corelată cu hiperemia pulpară tranzitorie ce rezultă în urmă chiuretajului ţesutului gingival.
Simptomatologia se caracterizează prin jenă la rece, acru şi durere la palparea sau curăţarea dintelui implicat.
Tratamentul poate fi de mai multe tipuri. Efectuarea unui detartraj în cazul hipersensibilităţii cauzate de prezenţa tartrului şi a plăcii bacteriene, aplicarea unor soluţii(fluoruri) de către medic în cabinet şi recomandarea unor tipuri de paste de dinţi pentru acasă în cazul hipersensibilităţii postchirurgicale, iar în cazul în care metodele descrise anterior nu au dat rezultate se poate recurge la metoda elecroforetică sau utilizarea laserului.

Hemoragia cauzată de orice intervenţie chirurgicală la nivelul cavităţii orale trebuie întotdeauna oprită înainte ca pacientul să iasă din cabinet. În cele mai multe cazuri,sângerarea capilară prelungită scoate în evidenţă faptul că ţesutul de granulaţie nu a fost îndepărtat în totalitate.
Pentru menţinerea hemoragiei sub control se aplică întotdeauna comprese sterile, pe care pacientul le va ţine strâns in locul unde a fost efectuată extracţia dentară. În cazul în care sângerarea este abundentă se poate plasa în alveolă un burete hemostatic.hemoragia

Infecţia apărută poschirurgical poate fi minimizată prin respectarea protocoalelor aseptice, însă chiar şi atunci când aceasta apare trebuie tratată imediat prin antibioterapie. Pacientul trebuie consultat la fiecare 24 de ore pentru a observa dacă răspunde la tratament. Dacă în 48 de ore se observă un răspuns foarte mic, se va trece la alt antibiotic deoarece microorganismele probabil sunt rezistente la primul.

Inflamaţia poate apărea la nivelul tegumentelor operate, de aceea pacientul trebuie să menţină o igienă corespunzătoare la acest nivel, să aplice comprese reci începând cu a doua zi după intervenţie, să-şi limiteze activitatea si să se hidrateze corespunzător. Desprinderea pansamentului şi a suturilor face parte de asemenea din categoria complicaţiilor postchirurgicale. Desprinderea pansamentului în primele 24 de ore poate determina erodarea zonei şi astfel prelungirea perioadei de vindecare. În acest caz pansamentul trebuie înlocuit imediat. Dacă acesta a fost desprins după 24 de ore de la intervenţie şi nu determină o stare de

dusrinderea suturiidiscomfort, pacientul nu trebuie să între în panică, ci doar să aibă o atenţie sporită asupra plăgii.
Desprinderea suturilor este o problema  mult mai importantă, dacă aceasta se produce în primele 3 zile, suturile trebuiesc refăcute.
Cele care se desprind după 3 zile, nu trebuiesc refăcute decât dacă medicul consideră că este necesar să se asigure o stabilitate maximă pentru marginile plăgii.