intrus

Intruzia dintilor permanenti reprezinta o leziune traumatica a parodontiului caracterizata prin înfundarea în diferite grade a dintelui în alveola, putand fi  însotita sau nu de fractura acesteia.

Face parte,alături de extruzie şi de luxaţia laterală din categoria luxaţiilor parţiale. În funcţie de gradul de înfundare al dintelui în alveole se descriu: intruzia redusă (sub 3 mm) , moderată (3-6mm) şi severă (peste 6mm). Ca frecvenţă, se întâlneşte mai ales la copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani şi predomină la sexul masculin iar majoritatea pacienţilor cu intruzie dentară nu acuză durere.

Diagnostic

În urma unui impact are loc lezarea pachetului vasculo-nervos apical, lacerarea şi contuzia ligamentului periodontal, neregularizarea conturului gingival şi contuzia osului alveolar. Diagnosticul pozitiv se pune ţinând cont de următoarele criterii :
  • Malpoziţia dintelui în procesul alveolar, direcţia de deplasare este axială însă există şi forme asociate cu deplasări laterale
  • Testul percuţiei relevă un sunet metalic
  • Imobilitatea dintelui
  • Teste de vitalitate negative
  • Examenul radiologic este util în precizarea diagnosticului. Incidenţele folosite pentru a pune în evidenţă leziunea sunt incidenţa ocluzală, periapicală si laterală. Incidenţa laterală este utilă în cazul intruziilor totale pentru a surprinde relaţia dintelui intruzat cu fosele nazale. Pe imaginea radiologică se observă absenţa spaţiului ligamentului periodontal si localizarea joncţiunii smalţ-cement ce poate fi situată apical faţă de cea a dinţilor vecini netraumatizati.

Tratament

În alegerea tratamentului se ţine cont de gradul de maturitate al dintelui ( apex inchis sau deschis), implicit a vârstei pacientului şi de severitatea intruziei. Obiectivul tratamentului este readucerea dintelui în poziţia anterioară traumatismului iar repoziţionarea se poate realiza spontan, ortodontic sau chirurgical. Înainte de instituirea tratamentului local , se efectuează un examen clinic cranio-facial pentru a exclude alte leziuni de gravitate mai mare.
Se optează pentru repoziţionare spontană în cazul intruziilor de până la 7 mm la dinţi cu apexul deschis sau până la 3 mm în cazul dinţilor intruzati cu apexul închis. Acesta reprezinta tratamentul de elecţie pentru dinţii cu rădăcina incomplet formată în formele minore şi moderate de intruzie.
 Se pare că acest tratament este mai eficient în reducerea frecvenţei complicaţiilor post-vindecare decât tratamentele chirurgical ,respectiv ortodontic. Dacă în decursul a câtorva săptămâni nu se constată repoziţionarea spontană , se impune alegerea uneia din următoarele metode de tratament:
  • Repoziţionarea ortodontică:  recomandată în cazul intruziilor ce depăşesc 7 mm la dinţi cu apexul deschis sau între 3 şi 7 mm la dinţi cu apexul închis. Este metodă de elecţie pentru pacienţii ce se prezintă tardiv la tratament.Are avantajul că permite remodelarea marginii osoase din alveolă consecutivă repozitionarii lente a dintelui pe arcadă.
tratament intruzie dentara
  • Metoda chirurgicală de repoziţionare: indicată în intruziile de 3 până la 7 mm la dinţii cu apexul închis şi la cele de peste 7 mm la dinţii cu apexul deschis. Este considerată o metodă de urgenţă. După administrarea anestezicului local , se repoziţionează blând dintele cu ajutorul forcepsului concomitent cu repoziţionarea fragmentului de os deplasat prin aplicarea presiunii degetelor pe suprafeţele vestibulare şi palatinale (linguale)
În continuare se curaăţă zona cu dezinfectant local, clorhexidina este contraindicată în cazul leziunilor deschise si se suturează orice lacerare gingivală.
Tratamentul endodontic al dintelui poate împiedica iniţierea resorbţiei radiculare cauzate de pulpa necrozata.  La dinţii imaturi pulpa se poate revasculariza.

 Dupa instituirea tratamentului se ofera pacientului o serie de recomandari:

  • consumul de alimente moi timp de o săptămână
  • instituirea unei igiene orale riguroase
  • utilizarea periuţelor moi
  • clătiri orale cu soluţie de clorhexidină 0,1% pentru prevenirea acumulării de placă bacteriană
Pacientul este ţinut sub observaţie pe o perioada de 5 ani şi chemat la primul control stomatologic după 2 săptămâni. Va fi dispensarizat la o luna, 2 luni, 6 luni, un an etc. Sunt necesare examene radiologice pe o perioada de un an pentru depistarea din timp a  eventualelor complicaţii precum resorbţia radiculară externă, caracterizată prin apariţia geodelor pe suprafaţă radiculară.