Coafajul indirect este o metodă terapeutică complexă, adresată exclusiv cavităților profunde preparate în timpul tratamentului cariei dentare, având rolul de a proteja pulpa dentară și de a preveni pulpita sau alte afecțiuni ale acesteia. Al doilea rol este acela de a stimula mecanismele de neodentinogeneză (formarea dentinei noi), prin care se asigură refacerea parțială a substanței dure dentare.
În afară de aceste obiective, prin coafajul indirect se mai dorește și asigurarea condițiilor de vindecare pulpară, blocarea activității bacteriilor deja existente și reducerea permeabilității plăgii prin blocarea canaliculelor dentinare, astfel asigurându-se protecția pulpei față de agenții externi fizici și chimici. Bineînțeles, pentru a aplica această tehnică, vom avea nevoie de un material care să satisfacă cât mai multe dintre cerințele menționate anterior.
Acesta trebuie să fie compatibil cu dentina, să nu irite pulpa dentară și, în același timp, să asigure un baraj între aceasta și materialul de obturație definitivă aplicat deasupra, să nu coloreze țesuturile dure și, bineînțeles, să confere radioopacitate pentru a fi ușor de recunoscut ulterior pe radiografiile panoramice (OPG) sau retroalveolare.
Cimentul hidroxid de calciu se poate folosi în coafajul indirect sub orice tip de obturaţie coronară, deoarece este compatibil cu toate tipurile de compozite dentare. De obicei acesta este livrat sub formă de pastă în sistem bicomponent, dar poate exista şi sub formă de sistem monocomponent care pentru priză trebuie fotopolimerizat. Hidroxidul de calciu are avantajul de a face o priză foarte rapidă, chiar şi în medii cu o oarecare umiditate, însă din punct de vedere al rezistenţei nu excelează.
Cimentul eugenolat de zinc, cunoscut sub denumirea de ZOE, este un sistem bicomponent care se obține prin spatularea a două paste, moment în care oxidul de zinc și eugenolul interacționează. Este indicat în cavitățile care nu sunt expuse solicitărilor masticatorii foarte mari și necesită acoperirea cu o bază propriu-zisă care să asigure rezistență. De reținut este faptul că nu trebuie niciodată folosit sub obturațiile coronare din rășini compozite sau CIS-uri foto, deoarece poate inhiba procesul de fotopolimerizare.
Cimentul ionomer de sticlă sau CIS reprezintă, de asemenea, un tip de material cu care se poate efectua tehnica de coafaj indirect. Poate exista sub formă autopolimerizabilă (pastă + lichid) sau fotopolimerizabilă. Din punct de vedere al rezistenței, este net superior celor enumerate anterior și conferă, de asemenea, o etanșeizare superioară. Prezintă efect cariostatic prin eliberarea de fluor, are proprietăți antibacteriene prin pH-ul scăzut și, în același timp, conferă o radioopacitate satisfăcătoare.
O ultimă categorie de materiale este reprezentată de adezivii dentinari, a căror acţiune după cum bine ştim este aceea de a asigura cuplarea adezivă la pereţii cavităţii. În urma multor procese tehnologice, adezivii au devenit în ultimul timp, alături de CIS-uri, agenţi de sigilare a plăgii dentinare. Aceştia conferă biocompatibilitate pulpară însă prezintă multe dezavantaje prin care nu se ridică la nivelul materialelor enumerate mai sus, pe care personal vi le recomand în detrimentul adezivilor.
Comentarii