Afectiuni si tratamente, Pacienti

Ameloblastomul

ameloblastomulAmeloblastomul reprezintă o tumoră benignă, odontogenă, constituid un procent de 15-20% dintre acestea. Ameloblastomul se dezvoltă din resturile epiteliale odontogene restante, precum : resturi din smalțul dentar, resturi de lamină dentară (resturile foliculare Serrez), sau din resturile Malassez (resturi din primordiul rădăcinii dentare – teaca lui Hertwig). Sunt afectați în mod egal, atat bărbații, cât și femeile, incluzând copiii, iar localizarea ameloblastului este : la nivelul corpului mandibular si ramurii mandibulare, zona molară, în proporție de aproximativ 70%, zona premolară, în proporție de 20% și zona centrală (incisivi  și canini), în proporție de 10%.

Ameloblastomul, este clasificat în : Ameloblastom multichistic / polichistic/comun, Ameloblastomul unichistic și Ameloblastom periferic / extraosos.

Vom incepe cu Ameloblastomul comun, care este cel mai răspândit din clasa lui, 80% din tumori fiind situate la nivelul mandibulei, iar 20% la nivel maxilar. Este identificată, cu precădere, la nivel molar, la tinerii cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, dar nu sunt excluși copiii. De asemenea, ameloblastomul polichistic mai este categorizat în mai multe forme : folicular (primul în ceea ce privește frecvența), plexiform (al doilea cea mai frecvent) și alte forme cu răspândire mai restrânsă : tipul granular, bazaloid etc.

ameloblastomul-histologieAmeloblastomul multichistic folicular are precum caracteristică histologică majoră recapitalurea la nivel celular a odontogenezei : în centrul insulelor epiteliale putem identificare celule stelate, similare reticulului stelat din cadrul formării dinților. De asemenea, putem remarca regiuni hialinizate situate în periferia insulelor epiteliale, iar celulele stelate suferă un proces de degenerare, rezultând microchisturi.

Ameloblastomul plexiform, în comparație cu ameloblastul comun, nu prezintă o recapitulare a etapelor odontogenezei, iar stroma trece prin acțiunea degenerescentă, transformandu-se in microchisturi de mărimi variate.

Ameloblastomul polichistit are o creștere foarte lentă, nu dă metastaze, și șansa de a se maligniza este redusă. Singurul aspect negativ în povestea evoluției,este că ameloblastomul comun recidivează, după ce a fost tratat prin rezecție așa că se recomandă exicizia tumorii și o parte de țesut sănătos, cu o rază de aproximativ 1-2 centrimetri (zona de siguranță în care există posibilitatea să fi se infiltrat ameloblastomul comun). Poate provoca decesul, însă după o evoluție de zeci de ani deoarece, fiind uriaș, apasă țesuturile vitale din jur : cerebral, ocular etc

Ameloblastomul unichistic este putin agresiv decat ameloblastomul comun și apare la varste mai mici, fiind dezvoltat în jurul unui molar inclus și nu proliferează la nivelul peretelui chistic, precum ameloblastomul polichistic. Este necesar un diagnostic diferențial pentru a eludida tipul tumorii : chit dentiger, chist radicular sau ameloblastom unichistic. Ameloblastomul unichistic este, și el, de trei tipuri : luminal, intraluminal și mural (creșterea în interiorul capsulei a insulelor epitelială – se tratează similar chistului comun).

ameloblastomul-extraososUltimul ameloblastom prezentat astăzi este cel periferic/extraosos. este o formă deosebit de rară, derivate, conform vocilor științifice, din resturile laminei dentare – resturile Serres. Caracteristicile ameloblastomului extraosos sunt : apare la nivelul gingiei, precum o formațiune tumorală de mici dimensiuni (sub 1 centrimetru), de consistență crescută, nu recidivează, apare la persoane mai în varsta (peste 50 de ani), iar situsul este reprezentat de mucoasa gingivală  neulcerată vestibulară, posterior.

 

Ameloblastomul

 

Back to list

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.